România, în copârșeu

Înainte de 1989, bunicul meu (un om pe care tare mult l-am iubit) era căruțaș la CAP. Mi-am petrecut vacanțele de vară alături de Nicolae. Mă ducea zilnic cu căruța. Mi-a rămas ceva în minte. El ducea mortul la groapă, el ducea mirii la primărie, iar apoi la biserică. Nu erau tractoare disponibile, iar Buceagul cooperativei era mereu ocupat sau stricat. Așa că mortul era dus doar cu căruța. Murise un bătrân în sat, iar moșul meu l-a dus la groapă cu căruța și caii CAP-ului. Îmi amintesc perfect că plouase mult, iar drumul spre cimitir era desfundat. Roțile căruței s-au afundat în noroi. A fost nevoie de patru sau cinci bărbați să ajute la scoaterea căruței cu mortul din noroi. Toți am fost murdari din cap până-n picioare, iar bietul popă de abia mai putea cânta. Acum, același drum este asfaltat, satul are capelă, se lucrează la canalizare, iar apa curge la robinete. Așa este în mai toate satele din județ. Eu unul nu vreau să mă întorc în trecut, vreau un viitor bun, o societate bazată pe valori, instituții cu lideri atent verificați, controlați periodic nu doar la cunoștințe, experiență, ci și mintal și mental. Vă scriu toate acestea cu gândul la ce Dumnezeu se întâmplă în România, în mentalitatea și dorința românilor de a avea președinte un om violent, agitat, care aproape că dă cu pumnul și promite case exagerat de ieftine, alungarea cotropitorilor care au luat fabricile cu japca și returnarea lor către statul român. Oameni buni, voi chiar nu vă mai amintiți ce era cu fabricile Zalăului înainte de privatizare, cum mergeau imediat după Revoluție? Azi, mulți dintre cei care îl votează pe cel violent au făcut parte exact din comisiile care au vândut sau distrus intenționat unele fabrici, iar acum vor să le recupereze, pentru a le reda statului. Care stat? Statul suntem noi. Ne ține să avem grijă de aceste fabrici? Cine este de vină pentru votul masiv dat spre extremism? Eu cred că principala vină o poartă partidele aflate la guvernare în ultimele decenii, aceleași partide care au pierdut firul realității și s-au închis într-un glob de cristal, partide care au deraiat, au politizat totul, iar în cele din urmă au rămas în criză profundă de lideri adevărați. Când un partid istoric vine cu un candidat ramolit, aflat de un deceniu în vacanță, nefăcând teoretic nimic, atunci e grav. Când partidele mari aruncă pe scena politică niște candidați repetenți, fără studii finalizate, când în Parlament ajung analfabeți, penali condamnați și recalcitranți, atunci e totul pierdut. De vină este statul care n-a conștientizat că și învățământul s-a degradat, că presa reală, de calitate, aproape că a dispărut. De fapt, politicianul cred că asta a și vrut: o țară cu presă slabă, aproape distrusă, căzută pradă mercenarilor ce pot fi cumpărați cu 1.000 de lei pe lună și cu un sistem educațional rupt de realitate, de necesitățile reale din economia unei țări, cu munți de teorie și cu stropi rari și mici de practică. Nu, nu vreau să îmi mai amintesc de satele cu toalete în curte, cu drumuri desfundate, cu căruțe împotmolite și copârșeul cărat pe umeri de rudele defunctului pentru că drumul e acoperit cu noroi. Tocmai de asta am să votez și știu sigur pe cine am să pun ștampila. Acolo, în cabina de vot, sunt doar eu cu Dumnezeu și nu îl rog decât să ne lumineze mintea și calea pentru a scăpa țara asta de troglodiți, de analfabeți, de oameni violenți, care nu știu decât să amenințe și să lovească.